IMPRESII

IMPRESII

Cap.4

Simtim, ne bucuram, construim, agonisim sustinut impreuna cu partenerul de viata, imaginandu-ne si considerand persoana de langa noi o extensie a fiintei noastre, oglinda cristalina a sufletelui nostru si parcurgem astfel in echilibru unul cu celalalt ani in sir, zeci de ani si momente mai putin bune, pe care le depasim strangand bine randurile si clipe de fericire, de multumire sufleteasca si alei batatorite dar si drumuri desfundate.

Plecam umar la umar in aceleasi directii, acceptand si minimalizand defectele partenerului, intelegandu-l si fiindu-i aproape mereu, asa cum probabil viceversa, simte si ne transmite si el noua. 

In cazurile tragice dar din nefericire intalnite, prin decesul unuia dintre parteneri, adevarate drame sufletesti invadeaza spatiul personal sufocand, chinuind, destabilizand si deschizand neindoielnic coridoare serpuite de suferinta dura, aspra, ce vor bantui libere prin subconstientul fiecaruia dintre persoanele care au avut parte de acest destin incarcat.

Teorii si practici de reabilitare sufleteasca in urma survenirii decesului partenerului sunt variate, complexe si necesita o adaptare individuala, o mulare a lor peste personalitatea si natura psihologica a fiecaruia in parte.

Dar acelasi cutremur, aceeasi stare sufleteasca desirata, aceleasi revolte interne si ciocniri de sentimente, apar si invadeaza tumultos viata in urma unui divort, indiferent de motivele lui, cand se constata cu mare tristete declinul uman al partenerului ales, reazemul viu al existentei personale, devenit brusc sursa nefericirii doar prin simpla lui prezenta care psihic, jigneste si umileste.

Dar nu pot sa nu ma gandesc, la modul general vorbind, la o situatie care imi vine acum in minte si aceea ca daca, cu ani si ani inainte de divort, adica in perioada roz a mariajului, partenerul de care tocmai cineva s-a despartit ar fi decedat?

Ce culori calde si ce frumos s-ar fi vorbit despre acelasi om. Este prin urmare o situatie paradoxala si atat de relativa, complexa, atat de profunda si de neinteleasa, incat dezarmeaza pe oricine patrunde sub farurile ei, fie in cazul extrem si tragic al decesului partenerului, fie in cel namolos, urat si injositor al divortului.

Extrapoland, constatam cum unghiurile din care privim orice stare de fapt negativa survenita, o drama, un blocaj la nivel mental, un dezechilibru afectiv, emotional sau psihic, oricare i-ar fi cauza, sunt sau pot deveni unghiuri diferite, uneori chiar complementare si de aceea, o reactie prompta individuala este necesara, intai dereticand inspre valorificare prin sigur existentele capacitati si potentialuri personale iar apoi, lasand libere la suprafata energiile vivace prin anihilarea, uitarea si ingroparea regretelor si a trairilor sufletesti care au initiat si provocat dezechilibrul.

Depistarea si fortarea curajului personal, fie el si generat de furie, pentru a prelua controlul actiunilor si a stapani regresul care poate surveni urmare inertiei sau rutinei, va usura depasirea cu succes a situatiei nefavorabile iar ulterior, viata fiecaruia fiind o carte groasa cu multe, multe capitole, indubitabil vor aparea alte situatii, alte evenimente, alte bucurii, diferite, care treptat vor ocupa gandurile si vor deveni prioritare sufletului si mintii personale.

Primul pas inspre relansare si confort psihic in urma unui dezechilibru si redobandirea increderii in sine, traire absolut necesara parcurgerii unei noi file de viata, este comunicarea si deschiderea vis-a-vis de semeni, alti semeni, intelegerea lor, acordarea increderii si a prieteniei neconditionate, fara a analiza cu lupa persoanele respective, viata lor, greselile lor, lipsurile lor, fare a eticheta, compara sau judeca si fara a respinge ideea unei noi si posibile comuniuni sufletesti sau amoroase.