IMPRESII

IMPRESII

Cap.5

Atacul de panica constituie un semnal acut si alarmant, subconstietul reliefand prezenta unei stari psihice negative agravate iar interventia rapida pentru stoparea peregrinarilor ratiunii prin negura trairilor sumbre devine imperios necesara, nepermitand astfel evidentei sa conduca catre intrarea in conflict adancit a subiectului cu el insusi si nelasand cale deschisa urmarilor de natura psihica, atat de coplesitoare si de imprevizibile, sa-si faca simtite prezenta in viata personala, caci finalmente, avertismentele tratate cu neglijenta vor face ca revenirea la ceea ce persoana afectata a fost candva sau si-ar dori si ar putea sa fie, sa devina foarte dificila, pierzandu-se partial sau total controlul asupra actiunilor sale, blocandu-i-se spontaneitatea si putinta atat de necesarei comunicari cu semenii.

Atacul survine brusc, un fulger ce paralizeaza reactiile blocand complet si inducand mutenie, transpiratie, durere somatica acuta resimtita la nivelul pieptului, punand persoana respectiva in imposibilitatea de a-si continua activitatea pe care o desfasura la momentul inceperii atacului iar odata instalat in viata cuiva, atacul elibereaza frica, lansand-o pe orbita ca pe o trasatura dominanta a vietii personale, groaza posibilei repetari, oricand si in orice moment al zilei, oriunde s-ar afla si in orice companie, vor stapani si zgudui puternic persoana in cauza si ulterior, vor conduce catre autoizolare.

De aceea trebuie sa constientizam importanta controlului asupra stresului prelungit, a durerii de natura psihica pastrata prea mult timp in inimile noastre, asupra nemultumirilor de orice natura ar fi ele, caci surmenajul psihic urmat natural de catre cel fizic se vor transforma pe nesimtite in dusmani feroce si foarte agresivi iar daca le vom permite sa ajunga sa ne domine vietile, abia atunci adevarate drame se vor petrece cu noi insine.

Ramificatiile negative ale stresului prelungit asupra psihicului sunt explicate stiintific si logic totodata prin eliberarea defectuoasa a cortizolului, serotoninei, dopaminei si noradrenalinei, hormoni responsabili cu starea de bine si de odihna unei fiinte umane.

Este adevarat ca se poate spune despre cei afectati cum ca ar fi oameni predispusi sau poate mai sensibili dar omenirea intreaga a fost si este neputincioasa in fata stresului si nu exista inca o persoana pe acest pamant care sa nu se resimta sau sa nu fie afectata de forta negativa a acestui fenomen, consecintele stresului prelungit asupra organismului fiind variate si multiple. 

Sta numai in puterea noastra sa ne controlam singuri vietile, sa stimulam si sa permitem optimismului sa ne invadeze personalitatile, trairile, sa minimalizam pe rand toate esecurile, inevitabile de altfel de-a lungul unei intregi vieti, reusind sa ne redirectionam interesul personal catre alte destinatii, de oricare natura ar fi ele, atat sufletesti cat si profesionale sau materiale.

Nimic de pe aceasta lume, niciun ban din nicio moneda, niciun post ocupat sau pierdut si nicio tradare resimtita la nivel sufletesc nu trebuie sa constituie pentru noi finalul vietii in liniste si in armonie iar starea de bine pe care ar trebui sa ne-o cladim fiecare, trebuie sa devina independenta de toate aceste elemente, noi fiind singurii care putem adauga sau elimina din viata noastra stari, lucruri, fiinte sau alte posibile cauze ce ne-ar putea conduce catre suferinte indelungate.

O alta reactie posibila in fata stresului prelungit, nedorita dar foarte des intalnita, autodistructiva si la fel de dificil de combatut, o constituie dirijarea necontrolata a unei persoane aflata adanc in nefericire catre dependenta de substante care si ea la randul ei dezechilibreaza, conducand persoana in cauza catre un dezastru iminent daca nu devine constient de acest fapt.