Piaţeta - Cap.7.

PIAŢETA

Cap.7.

In piateta veche, adorata lor camaruta inmiresmata puternic cu parfumul ametitor de crin al dragostei, o esenta narcotica si permanent nocturna a trairilor lor, impreuna cu impletitoarele si nesfarsitele lor imbratisari ermetizate, oferea tinerilor mult prea indragostiti unul de celalat, coroana de lumina orbitoare a lumii ferice, purtandu-i pe bratele ei de fiecare data, prin locuri nevizitate nicicand, locuri fermecate, onirice, pe care ei le purtasera in suflete dintotdeauna dar pe care nu stiau ca vor ajunge sa le resimta atat de puternic vibrandu-le atemporal existenta.

In lumina abia gemuta parul lor se amesteca salbatic, pasteland asternuturile albe si cutate ale patului regal, ochii se vroiau inchisi, inveliti de pleoapele miscatoare ale tremorului, buzele se intortocheau lasciv prin lacasurile adanci ale dorului, vorbindu-si surd, abia auzit, limba dulce si incantatoare a cuvintelor isuflante de amor in desfasurare.

In fiecare noapte ei salasluiau prin lumea magica a povestilor cu printi si printese fermecate, alegandu-si de fiecare data un alt castel, un alt decor virtual si alte roluri ale dragostei iar ultimul popas al ultimei nopti calatoare fusese marcat de patrunderea lor pana la capat, prin secretele niciodata cunoscute celor insingurati, in lumea misterelor aurii si coapte ale graului, plimbandu-se agale si amestecandu-se febril in imensitatea palatului galben-pai al lanurilor nebatatorite si dogoritoare, lume pe care, intr-o singura noapte de amor, ei au preschimbat-o doar pentru ei, in altarul arzator al flacarilor pasiunii. 

Piaţeta - Cap.1.

PIAŢETA

Cap.1.

In piateta din centrul vechi al unei urbe, loc foarte spectaculos si in care locuiau doi tineri, era de fel si la orice ora zarva mare, voci grabite, claxoane si scrasnete sporadice ale franelor si masinilor nervoase si prin urmare se poate spune, un balamuc citadin in toata regula.

Zumzet mare si agitatie necontrolata se raspandeau cu viteza in toata zona, ridicandu-se si plutind in valuri line, pana spre balcoanele scorojite care atarnau labartate peste strazile aglomerate ale orasului iar in ferestrele apartamentelor se reflectau nastrusnic, imagini si clipe din viata cotidiana din centrul vechi al unei urbe, unde locuiau un el si o ea, doi oameni ale caror destine se intalnisera de curand dar navalnic si al caror parcurs amoros ii surprinsese chiar si pe ei prin amploarea, intensitatea si maretia lui.

Ei nici nu stiau dar fusesera doi oameni predestinati sa se cunoasca, sa se indragosteasca si sa se iubeasca, mai mult decat stiau ca exista si mai intens decat credeau ei ca este posibil intre fiinte umane ale acestei lumi in care traim.

N-avea nimeni cunostinta despre dragostea lor, poate doar luna, stelele si soarele, poate si cerul sau apele sau muntii inalti dar nici acestia nu stiau tot, nestiind de fapt cat de mult si cat de profund era sentimentul lor de iubire, nestiind deasemenea ca ei isi jurasera contopire neconditionata si nemasurata cu simbolurile desavarsite ale amorului venerant, nestiind ca isi daruisera si isi preschimbasera sufletele din doua entitati reci, pietruite, intr-unul singur dar viu inflacarat si incandescent precum lava arzanda a vulcanilor in timpul eruptiilor spontane.

Prin geamul lor insa nu patrundeau deloc catre ei nici zgomotul strazii, nici tumultul orasului si nici huruitul masinilor vechi, ci in mod fatal rasunau divin mii si mii de acorduri sufletesti, trupesti, nemaiauzite recitaluri de poezie lirica, transmisa incet unul spre celalalt prin soapte surde, aproape mute, prin buzele lor rosii si tremurande, amortite si obosite de adancimea si de intensitatea saruturilor lor.