PIAŢETA
Cap.7.
In piateta veche, adorata lor camaruta inmiresmata puternic cu parfumul ametitor de crin al dragostei, o esenta narcotica si permanent nocturna a trairilor lor, impreuna cu impletitoarele si nesfarsitele lor imbratisari ermetizate, oferea tinerilor mult prea indragostiti unul de celalat, coroana de lumina orbitoare a lumii ferice, purtandu-i pe bratele ei de fiecare data, prin locuri nevizitate nicicand, locuri fermecate, onirice, pe care ei le purtasera in suflete dintotdeauna dar pe care nu stiau ca vor ajunge sa le resimta atat de puternic vibrandu-le atemporal existenta.
In lumina abia gemuta parul lor se amesteca salbatic, pasteland asternuturile albe si cutate ale patului regal, ochii se vroiau inchisi, inveliti de pleoapele miscatoare ale tremorului, buzele se intortocheau lasciv prin lacasurile adanci ale dorului, vorbindu-si surd, abia auzit, limba dulce si incantatoare a cuvintelor isuflante de amor in desfasurare.
In fiecare noapte ei salasluiau prin lumea magica a povestilor cu printi si printese fermecate, alegandu-si de fiecare data un alt castel, un alt decor virtual si alte roluri ale dragostei iar ultimul popas al ultimei nopti calatoare fusese marcat de patrunderea lor pana la capat, prin secretele niciodata cunoscute celor insingurati, in lumea misterelor aurii si coapte ale graului, plimbandu-se agale si amestecandu-se febril in imensitatea palatului galben-pai al lanurilor nebatatorite si dogoritoare, lume pe care, intr-o singura noapte de amor, ei au preschimbat-o doar pentru ei, in altarul arzator al flacarilor pasiunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu