Piaţeta - Cap.10.

PIAŢETA

Cap.10.

Periplul misterios, ascuns tainic in lumea roz a viselor si a dorintelor, s-a desavarsit in toata splendoarea lui chiar din prima zi in care, coborand tinandu-se de mana din trenul destinului si ajungand condusi de soarta in camaruta lor din piateta, au pasit amandoi sfiosi in luminisul amplu al dorurilor nemuritoare, pe iarba virgina, verde si unduitoare, primenita cochet pentru vizita celor doi, iarba care le adunase grijulie toate florile pamantului, intinzandu-le apoi in liniste in calea lor.

Plutind pe aripile intinse ale dragostei, ei au patruns prin multitudinea de flori colorate si cu mare serenitate, cu trupurile mladuindu-se prin iarba verde care se desfacea in fata lor precum portile raiului in fata oamenilor buni, au inaintat pas cu pas catre izvorul de apa vie si cristalina, ea udandu-si incet fata, ochii, buzele, fruntea, cu acea apa a minunilor, in acordurile magice ale pasarilor padurii care se adunasera in cerc in jurul lor, alcatuind o coroana cereasca, divina, numai pentru ei doi.

El la randu-i s-a aplecat sa bea din acea apa rece a vietii si a eternitatii si lund-o de mana pe fata, cu ochii patrunsi de albastrul deschis al cerului ei, s-au indreptat lent, foarte lent, vrand parca a opreasca clipa si clipa aceea sa devina viata toata, pasind inspre paraul serpuitor, cu pietre albe si netezite de mangaierea vesnica a apei.

Ea purta o rochie lunga alba, de borangic si cu picioarele goale, ocolind cu grija pietrele, a intrat in apa de cristal razand, fluturandu-si parul inspre baiat si cu rochia muiata pana la genunchi, l-a invitat din ochi sa i se alature.

Au mers amandoi agale prin apa de cristal fara sa spuna nimic, tacerea fiind cea care le alcatuia cuvintele preferate, ea fiind aceea care le spunea unul altuia tot ce aveau sa-si spuna si tot ce simteau unul pentru celalalt.

Apoi, tot in tacere si cu ochii stralucind stelar, cu zambetele surde, mute, cu trupurile valsand dupa ritmul inimi, au iesit din apa vietii si s-au alungit pe iarba verde, aceeasi iarba numai a lor, stand ochi in ochi si mana in mana, soptindu-si si sorbindu-si unul altuia existentele. 

In lumina confuza a asfintitului, sub ploaia de fluturi colorati si sub mirajul freamatului vantului printre frunzele verzi ale copacilor, prin inimile celor doi dansau fiori de dor si bucurie iar cerul se lasase usor spre ei, cu incetinitorul, sa nu-i deranjeze si stand culcati pe spate, fara o vorba, doar cu soaptele tremurande ale gandurilor lor, au adormit imbratisati, el simtindu-i ei parul moale iar ea simtindu-i lui, ritmul tumultos al inimii.

Piaţeta - Cap.9.

PIAŢETA

Cap.9.

Piateta veche, rai creat al iubirilor adevarate, rug de vapaie inaltata celest, a devenit la scurt timp dupa fatidica intalnire a tinerilor din trenul dragostei, intregul cuprins al nevoilor umane, umplandu-le inimile, racorindu-le dogoarea si asezandu-i pe amandoi in azimutul inalt al cerului.

Reverberatii amoroase, mangaietoare si pasionale dansau aievea, sprijinindu-si undele pe trupurile lor frumoase si patrunzand delicat, mereu si mereu, mai profund, mai tulburator catre sufletele lor deschise, doua suflete intr-unul, care se zbateau, tresaltau, se alintau, plimbandu-si suflarile unul peste celalalt, cantandu-si romante de amor si jurandu-si dragoste nesfarsita.

Doua suflete intr-unul care respirau la fel, in acelasi timp, acelasi aer, transmitandu-l de la unul la celalalt prin saruturi succesive, pe care le repetau la nesfarsit, iar si iar.

Doua suflete intr-unul care stau de vorba infinit sorbindu-si cuvintele unul altuia, amestecand literele si combinandu-le pentru a forma cuvantul, dragoste.

Doua suflete intr-unul care se scufunda lin in reveria fericirii, a dorintelor si dansand imbratisate, contopite, mulate pe forma trupurilor lor, se lasa conduse catre sentimentul suprem, iubirea.

Doua suflete intr-unul care se plimbau fericite pe drumul amorului, brat la brat, privind luna alba, cerul si stelele vii, ascultand soapta suierata a vantului de noapte, care le creaza fiori, pana in adancurile lor.

Doua suflete intr-unul care se pierd in tufisurile romantismului, afundandu-se lin in verdeata proaspata si frumos mirositoare a noptilor tarzii.