PIAŢETA
Cap.9.
Piateta veche, rai creat al iubirilor adevarate, rug de vapaie inaltata celest, a devenit la scurt timp dupa fatidica intalnire a tinerilor din trenul dragostei, intregul cuprins al nevoilor umane, umplandu-le inimile, racorindu-le dogoarea si asezandu-i pe amandoi in azimutul inalt al cerului.
Reverberatii amoroase, mangaietoare si pasionale dansau aievea, sprijinindu-si undele pe trupurile lor frumoase si patrunzand delicat, mereu si mereu, mai profund, mai tulburator catre sufletele lor deschise, doua suflete intr-unul, care se zbateau, tresaltau, se alintau, plimbandu-si suflarile unul peste celalalt, cantandu-si romante de amor si jurandu-si dragoste nesfarsita.
Doua suflete intr-unul care respirau la fel, in acelasi timp, acelasi aer, transmitandu-l de la unul la celalalt prin saruturi succesive, pe care le repetau la nesfarsit, iar si iar.
Doua suflete intr-unul care stau de vorba infinit sorbindu-si cuvintele unul altuia, amestecand literele si combinandu-le pentru a forma cuvantul, dragoste.
Doua suflete intr-unul care se scufunda lin in reveria fericirii, a dorintelor si dansand imbratisate, contopite, mulate pe forma trupurilor lor, se lasa conduse catre sentimentul suprem, iubirea.
Doua suflete intr-unul care se plimbau fericite pe drumul amorului, brat la brat, privind luna alba, cerul si stelele vii, ascultand soapta suierata a vantului de noapte, care le creaza fiori, pana in adancurile lor.
Doua suflete intr-unul care se pierd in tufisurile romantismului, afundandu-se lin in verdeata proaspata si frumos mirositoare a noptilor tarzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu