Mascalzone - Cap.14.

MASCALZONE

Cap. 14.

Tot la ASE dar la alta facultate decat cea a grupului vesel de pana acum, era un baiat extraordinar de destept, sef de promotie, frumos si de familie foarte buna, tatal om de notorietate, geniu in comert exterior si acest baiat s-a imprietenit cu o studenta la Electronica, cu care s-a si casatorit inca din timpul studentiei si tot atunci, au si facut un copil.

Dupa ce au terminat facultatile, el a ramas in Bucuresti ca sef de promotie iar ea a fost repartizata la sute de km distanta si trei ani de zile, au fost nevoiti sa se vada numai o zi pe saptamana, foarte greu dar ei se iubeau foarte mult si chiar erau amandoi atat de seriosi in relatia lor incat, nici prea multi prieteni nu le trebuiau, universul lor fiind creat doar din ei trei, adica ei doi si copilul.

A venit revolutia, ea a luat-o pe panta carierei si a devenit din ce in ce mai atasata de serviciul ei, unde se implica foarte mult desi fara mari realizari, decat laudele sefilor ei iar barbatul, initial a lucrat pentru un om de afaceri roman, venit proaspat din strainatate si a pus pe picioare un lant de magazine, destul de renumit la vremea aceea.

Apoi, s-a tot mutat pe la diverse alte firme, unde si-a facut renume de manager general foarte bun si astfel, din loc in loc, a ajuns presedinte la o mare companie de asigurari, incepand sa intre in contact cu toata crema societatii si incet, incet, sa-si schimbe si stilul foarte profund in care traisera pana atunci.

Dupa cativa ani a primit o propunere foarte tentanta, de a fi manager la o firma de notoritate, care a generat multe scandaluri si unde i s-a oferit si un salariu mamut dar n-a durat mult poezia, caci dupa nici 2-3 saptamani, vazand si mai ales intelegand ce se petrecea in acea firma, si-a dat demisia, renuntand fara regrete la toate avantajele materiale si la toate conexiunile pe care aceasta firma i le-ar fi oferit, inclusiv contactele facatoare de minuni, cu mai marii securisti din perioada comunista.

Se pare ca patronul, la aflarea vestii ca barbatul si-a dat demisia, ar fi spus: ii e frica, da-l in ... ma-sii. Ulterior, viata ne-a demonstrat ca cel care a avut dreptate, a fost barbatul si nu patronul...

Omul nostru si-a continuat linistit parcursul lui de leader, devenind din nou presedintele unei si mai mari companii de asigurari, meserie care-i placea si unde isi putea desfasura energiile fara riscuri.

Dar, caci si aici exista un dar, energiile lui au cam inceput sa o ia razna si desi era asa un om echilibrat, model chiar, s-a indragostit evident de o angajata mai tanara, inalta, blonda, slaba, cu tenul de portelan si astfel, dupa peste 25 de ani de casatorie, intr-o seara, fara nicio alta discutie premergatoare, a anuntat-o pe sotie ca pleaca definitiv, ca vezi doamne ei au evoluat in directii diferite si ca, in noaptea aceea, el isi strange lucrurile si paraseste si casa si casnicia.

Femeia a fost atat de socata incat nici pana in ziua de azi nu si-a revenit, intrand din pacate intr-o depresie adanca iar el, zis si facut, si-a strans hainele si dus a fost, in cateva ore s-a volatilizat ca si cum nu fusese niciodata acolo iar la cateva luni distanta, s-a casatorit domnul nostru dar nu oricum, ci cu nunta mare, cu traditiile respectate cu strictete, flori in piept, costum de ginerica, prabusind astfel in penibil tot ce construise cu atata munca, zeci de ani de zile, adica integritatea lui morala.

Mai e nevoie sa va spun ca, la cateva luni dupa marea si frumoasa nunta, domnisoara noastra cu chip de portelan a nascut un copil si ... veselie mare, botez de fite, lume buna, trabucuri, ceasuri de lux si tot tacamul?