Piaţeta - Cap.20.

PIAŢETA

Cap.20.

Reconfortanta trezire matinala daruia tinerilor ampla si regenaratoare energie vitala, caci noptile erau lungi, obositoare iar timpul isi devora valoarea, clipele scurgandu-se diferit, de fiecare data cunoscand alte trairi, alte simtiri si alte bucurii.

In acea dimineata speciala, deschizand somnoroasa ochii si vazandu-l pe baiat veghind-o, fata cu zambet asezat strengaresc pe buze, aruncand tinta in ochii lui priviri irezistibile, s-a indepartat lasand in urma ei dor si dorinte neimplinite si leganandu-se usor, s-a indreptat catre dusul matinal.

Cu urma de ezitare evaporata subit in momente scurte dar parute eterne, apasand teribil pasii grei, el a pornit hipnotizat in urmarirea si apoi intalnirea de sub apa fierbinte a dusului si in doua-trei miscari, talia fetei era inconjurata carlig, obrajii mangaiati tandru si parul ud orientat catre spatele arcuit, pentru a face loc sarutului ce urma sa vina.

Mirata de intempestiva aparatie, cu apa siroind nebuna peste trupurile lor, strangandu-l de mana pe care el o plimba prin parul ei, strans lipiti unul de celalalt, cu fetele foarte apropiate, s-au lansat intr-un sarut al pasiunilor, buzele lor arcuindu-se in mirajul formelor geometrice cele mai neobisnuite.

In tandem zguduitor de temelie trupeasca, freamat de frunze toamna, maini impreunand umeri si talie, ei s-au trezit mutati in camaruta dorului unde soarele spala geamurile si patrundea tiptil luminand patul lat, trupurile se cautau inotand in valuri armonizate, patima se intensifica progresiv, piruete rapide miscau buzele, unduiri galopante goneau trupurile, coapsele se insurubau, abdomenele se lipeau, energiile se descatusau, cearceafurile ravasite si pernele azvarlite.