Piaţeta - Cap.6.

PIAŢETA

Cap.6.

Fata, dupa moartea tatalui ei fusese data de suflet, mama recasatorindu-se si sporind familia cu inca alti doi copii, ingeri nevinovati veniti nechemati iar ea, din nefericire, a fost nevoita sa-si petreaca copilaria frageda si timpurie lustruind argintaria unei preotese, femeie apriga, careia ii fusese incredintata cu rolul greu si chinuitor al slugilor si unde ea a locuit pana spre inceputurile agitatoare ale adolescentei ei.

Atunci, dupa nu prea multa chibzuinta, ea a fugit la oras impreuna cu un tanar ofiter, lat de pieptos si cu o mustacioara dichisita, cu o privire rece ca de granit dar care isi mai petrecea liberele si in compania altor frumoase domnisoare, neaparat tinere si neajutorate, carora le promitea cu sinceritatea mincinosului de meserie, luna si cu soarele stralucitor de pe cerul inocentei lor.

Ea avusese parte prin periplul intortocheat al cararilor existentei de variate vicisitudini, care mai amare, care mai umilitoare, pe care ea le primise insa in casa ei cu resemnarea pe care o afiseaza sufletele triste inaintea incurabilitatii bolilor terminale dar miluirea si renasterea au invelit-o trainic si salvator, in cele mai geroase si grele momente ale vietii ei.

Fata primise nativ o forta regenerativa aparte, insufletitoare si inaltatoare, la care ea putea apela atunci cand ajungea la vremea restristilor dar urmele lasate erau foarte adanci si greu de uitat.

In peregrinarile ei prin lumea diversificata a oamenilor fara de principii si fara de scrupule, ea ingenunchiase fruntea ei fina de mai multe ori, batand mataniile iertarii pacatelor si implorand divinitatea in a o sustine pentru remodelarea, in forme mai line si mai cursive, a parcursului ei rigid, colturos si efemer.

Tot cautandu-si viata potrivita, ea calatorise mult si din greu, bajbaind orbeste pe meleagurile necunoscutilor unde si-a impietrit rand pe rand fragilele ei sentimente calde, sensibile si iubitoare, cu care fusese ea ursita inca de la nastere.

Baiatul avusese parte de felurite alte incercari, el fiind inca din feciorelnica lui tinerete iubit si foarte adorat de o doamna celebra a urbei, de unde vazuse el pentru prima data, lumina zilei.

Doamna indragostita acaparant de el ii oferise vremelnic, tot ceea ce isi doresc fiintele banale ale pamantului, confortul material si trupesc, linistea amagitoare a inavutirii rapide, uitarea gravisima dar nepasatoare a spiritului si deprinderea manevrarii cu abilitate a ascunzisului, ea fiind o doamna foarte eleganta, frumoasa dar si maritata cu un sot puternic si influent.

Femeia adulterina era inalta, dreapta, cu pieptul sageata si avea soldurile destinse in forma aripilor batande ale fluturilor, parul rosu vapaie prins in doua cocuri suprapuse si cochete, ochii pisicosi si verzi, calatori grabiti spre itinerariul irezistibil al seductiei, gura rotunjoara si cu buze infoiate, bosumflate si rujate permanent in culorile aprinse ale sangelui si al ranilor nepansate, pe care ea le oferise in dar mai multor tineri aratosi, de-a lungul timpului.