PIAŢETA
Cap.8.
Imaginatia peregrinarilor lor traversa fulger limitele nevazute ale spatiului si timpului, luand forme felurite, colorate dupa dispozitia si trairile lor, asternandu-le la picioare universul in toata maretia lui, mergand impreuna si plutind visator oriunde ii conducea inspiratia momentului.
Aveau la dispozitie oricand isi doreau calesti mari, aurite si pictate maiestru, captusite in catifea fina de matase rosie sau albastra sau in oricare alte nuante cromate ale iubirii, trase de cai albi, puternici, coafati artistic in coame impletite si care, copitand puternic pe melodii tribale, isi aruncau aerian cozile lor stufoase si lungi inspre inaltul vanturilor calde ale iubirii.
Abia reintorsi din lanul auriu, caleasca viselor alese i-a purtat silentioasa, lin si simbolic, inspre mirobolanta pajiste a narciselor, loc divin si insufletitor, zare alba a puritatii si a parfumurilor, loc al jocului si al amorului unde aplecandu-se incet unul asupra celuilalt, au dezlegat dintr-o singura miscare reflexa herghelia cailor agitati a simtirilor lor, cai naravasi si pur sange, pe care i-au lasat sa zboare liberi pe deasupra florilor si a miilor de fluturi multicolori ai pajistii.
Narcisele delicate si suave si-au orientat apoi sfioasele lor corole plapande si privind gales inspre caii inaripati ai dorintelor zburatoare, cu ochisori mici, galbeni si stralucitori, au desfacut cu grija intregul lor nemarginit formand doar pentru cei doi indragostiti un perimetru moale al iubirilor, rectangular in forma lui terestra, pe care l-au inconjurat de albul divin al petalelor lor, invelindu-i si acoperindu-i pe cei doi indragostiti si lasandu-i singuri in ametitoarea si descatusata lor visare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu