Piaţeta - Cap.18.

PIAŢETA

Cap.18.

Intr-o atmosfera auriu-portocalie, cu toate razele fierbinti ale soarelui alunecand plictisit pe pielea lor delicata, cu hainele lipite de trupurile lor zvelte si asudate, cu fetele rosii de emotie si de caldura lesinatoare a amiezii, tinerii au patruns adanc in imensitatea florilor inalte, zvelte si primitoare, fata purtand o rochie simpla verde care-i marca vizibil talia minunat curbata, pe spatele-i drept si mandru stand cuminti patru nasturi mari, galbeni iar umerii ei atat de rotunzi fiind strajuiti atent de doua bretele late, doi paji ai spectacolului mirific oferit spre desfatare baiatului, de catre pieptul ei tare si orintat inspre inainte.

El avea o bluza galbena, lunga pana aproape de pulpele-i bombate si tresaltate, pulpe care si ele la randul lor erau acoperite de o pereche de pantaloni trei sferturi unde stateau bine ascunsi genunchii lui patratosi, masculini si destul de nervosi in asteptarea clipelor ce aveau sa vina.

Parul ei lasandu-se strabatut de lumina aurie, solara, stralucea atat de intens incat, jucand feciorelnic inaintea ochilor lui, il lasase pe tanar sa descopere pe rand, toate nuantele cromatice pe care marinimoasa natura le crease si fluturandu-si simplu si discret cositele inspre inapoia lor, spre larga vedere si admiratie, aparea chipul ei vesel, armonios, o adevarata intruchipare a frumusetii, pe care tanarul o observase inca din prima clipa a intalnirii lor, acolo in trenul destinului.

Ei au inaintat adanc, cat mai adanc si pasind cu mare atentie inspre galbenul infinit, inspirand miresmele varatice si intrepatrunzandu-si cu tandrete degetele umede, agitate si nerabdatoare, ei se gandeau profund la ei doi, ca la doua fiinte aparte, unice, foarte indragostite unul de celalalt, pasionali pana la pierderea ratiunii, oameni care forasera curajos la mare adancime in imaginatia si in sufletele lor si care de acum puteau pluti usor, leganandu-se si visandu-se traind in perfectiunea vietii fericite si ca, nicio clipa scursa din timpul lor nelimitat, nu vor mai renunta la a-si transmite sentimentele, suveica vie a gandurilor, implantandu-si puternic si definitiv in inimile lor simbolurile iubirii absolute.

Realitatea intimitatii momentului, acolo in imensitatea aurie, cu soarele deasupra lor incalzindu-le progresiv trupurile, le-a emotionat puternic simtirile si le-a intunecat treptat privirile, care si asa erau ratacite in adancul dragostei lor, le-a molesit trupurile indoite de dor si fara cuvinte de prisos dar cu multa, multa sensibilitate, ajunsi in inima aurie a acelui lan galben, un lan auriu si nesfarsit de floarea soarelui, o destinatie aleasa de catre amandoi pentru visul lor special din acea zi, cei doi si-au descatusat dorintele iubirii lor ametitoare, dorinte tainice si ferecate pentru restul omenirii, impletind in sarutul lor patimas, juramantul sincer si unic, al unui amor descoperit, trait si implinit.