Piaţeta - Cap.9.

PIAŢETA

Cap.9.

Piateta veche, rai creat al iubirilor adevarate, rug de vapaie inaltata celest, a devenit la scurt timp dupa fatidica intalnire a tinerilor din trenul dragostei, intregul cuprins al nevoilor umane, umplandu-le inimile, racorindu-le dogoarea si asezandu-i pe amandoi in azimutul inalt al cerului.

Reverberatii amoroase, mangaietoare si pasionale dansau aievea, sprijinindu-si undele pe trupurile lor frumoase si patrunzand delicat, mereu si mereu, mai profund, mai tulburator catre sufletele lor deschise, doua suflete intr-unul, care se zbateau, tresaltau, se alintau, plimbandu-si suflarile unul peste celalalt, cantandu-si romante de amor si jurandu-si dragoste nesfarsita.

Doua suflete intr-unul care respirau la fel, in acelasi timp, acelasi aer, transmitandu-l de la unul la celalalt prin saruturi succesive, pe care le repetau la nesfarsit, iar si iar.

Doua suflete intr-unul care stau de vorba infinit sorbindu-si cuvintele unul altuia, amestecand literele si combinandu-le pentru a forma cuvantul, dragoste.

Doua suflete intr-unul care se scufunda lin in reveria fericirii, a dorintelor si dansand imbratisate, contopite, mulate pe forma trupurilor lor, se lasa conduse catre sentimentul suprem, iubirea.

Doua suflete intr-unul care se plimbau fericite pe drumul amorului, brat la brat, privind luna alba, cerul si stelele vii, ascultand soapta suierata a vantului de noapte, care le creaza fiori, pana in adancurile lor.

Doua suflete intr-unul care se pierd in tufisurile romantismului, afundandu-se lin in verdeata proaspata si frumos mirositoare a noptilor tarzii.

Piaţeta - Cap.8.

PIAŢETA

Cap.8.

Imaginatia peregrinarilor lor traversa fulger limitele nevazute ale spatiului si timpului, luand forme felurite, colorate dupa dispozitia si trairile lor, asternandu-le la picioare universul in toata maretia lui, mergand impreuna si plutind visator oriunde ii conducea inspiratia momentului.

Aveau la dispozitie oricand isi doreau calesti mari, aurite si pictate maiestru, captusite in catifea fina de matase rosie sau albastra sau in oricare alte nuante cromate ale iubirii, trase de cai albi, puternici, coafati artistic in coame impletite si care, copitand puternic pe melodii tribale, isi aruncau aerian cozile lor stufoase si lungi inspre inaltul vanturilor calde ale iubirii.

Abia reintorsi din lanul auriu, caleasca viselor alese i-a purtat silentioasa, lin si simbolic, inspre mirobolanta pajiste a narciselor, loc divin si insufletitor, zare alba a puritatii si a parfumurilor, loc al jocului si al amorului unde aplecandu-se incet unul asupra celuilalt, au dezlegat dintr-o singura miscare reflexa herghelia cailor agitati a simtirilor lor, cai naravasi si pur sange, pe care i-au lasat sa zboare liberi pe deasupra florilor si a miilor de fluturi multicolori ai pajistii.

Narcisele delicate si suave si-au orientat apoi sfioasele lor corole plapande si privind gales inspre caii inaripati ai dorintelor zburatoare, cu ochisori mici, galbeni si stralucitori, au desfacut cu grija intregul lor nemarginit formand doar pentru cei doi indragostiti un perimetru moale al iubirilor, rectangular in forma lui terestra, pe care l-au inconjurat de albul divin al petalelor lor, invelindu-i si acoperindu-i pe cei doi indragostiti si lasandu-i singuri in ametitoarea si descatusata lor visare.

Piaţeta - Cap.7.

PIAŢETA

Cap.7.

In piateta veche, adorata lor camaruta inmiresmata puternic cu parfumul ametitor de crin al dragostei, o esenta narcotica si permanent nocturna a trairilor lor, impreuna cu impletitoarele si nesfarsitele lor imbratisari ermetizate, oferea tinerilor mult prea indragostiti unul de celalat, coroana de lumina orbitoare a lumii ferice, purtandu-i pe bratele ei de fiecare data, prin locuri nevizitate nicicand, locuri fermecate, onirice, pe care ei le purtasera in suflete dintotdeauna dar pe care nu stiau ca vor ajunge sa le resimta atat de puternic vibrandu-le atemporal existenta.

In lumina abia gemuta parul lor se amesteca salbatic, pasteland asternuturile albe si cutate ale patului regal, ochii se vroiau inchisi, inveliti de pleoapele miscatoare ale tremorului, buzele se intortocheau lasciv prin lacasurile adanci ale dorului, vorbindu-si surd, abia auzit, limba dulce si incantatoare a cuvintelor isuflante de amor in desfasurare.

In fiecare noapte ei salasluiau prin lumea magica a povestilor cu printi si printese fermecate, alegandu-si de fiecare data un alt castel, un alt decor virtual si alte roluri ale dragostei iar ultimul popas al ultimei nopti calatoare fusese marcat de patrunderea lor pana la capat, prin secretele niciodata cunoscute celor insingurati, in lumea misterelor aurii si coapte ale graului, plimbandu-se agale si amestecandu-se febril in imensitatea palatului galben-pai al lanurilor nebatatorite si dogoritoare, lume pe care, intr-o singura noapte de amor, ei au preschimbat-o doar pentru ei, in altarul arzator al flacarilor pasiunii. 

Piaţeta - Cap.6.

PIAŢETA

Cap.6.

Fata, dupa moartea tatalui ei fusese data de suflet, mama recasatorindu-se si sporind familia cu inca alti doi copii, ingeri nevinovati veniti nechemati iar ea, din nefericire, a fost nevoita sa-si petreaca copilaria frageda si timpurie lustruind argintaria unei preotese, femeie apriga, careia ii fusese incredintata cu rolul greu si chinuitor al slugilor si unde ea a locuit pana spre inceputurile agitatoare ale adolescentei ei.

Atunci, dupa nu prea multa chibzuinta, ea a fugit la oras impreuna cu un tanar ofiter, lat de pieptos si cu o mustacioara dichisita, cu o privire rece ca de granit dar care isi mai petrecea liberele si in compania altor frumoase domnisoare, neaparat tinere si neajutorate, carora le promitea cu sinceritatea mincinosului de meserie, luna si cu soarele stralucitor de pe cerul inocentei lor.

Ea avusese parte prin periplul intortocheat al cararilor existentei de variate vicisitudini, care mai amare, care mai umilitoare, pe care ea le primise insa in casa ei cu resemnarea pe care o afiseaza sufletele triste inaintea incurabilitatii bolilor terminale dar miluirea si renasterea au invelit-o trainic si salvator, in cele mai geroase si grele momente ale vietii ei.

Fata primise nativ o forta regenerativa aparte, insufletitoare si inaltatoare, la care ea putea apela atunci cand ajungea la vremea restristilor dar urmele lasate erau foarte adanci si greu de uitat.

In peregrinarile ei prin lumea diversificata a oamenilor fara de principii si fara de scrupule, ea ingenunchiase fruntea ei fina de mai multe ori, batand mataniile iertarii pacatelor si implorand divinitatea in a o sustine pentru remodelarea, in forme mai line si mai cursive, a parcursului ei rigid, colturos si efemer.

Tot cautandu-si viata potrivita, ea calatorise mult si din greu, bajbaind orbeste pe meleagurile necunoscutilor unde si-a impietrit rand pe rand fragilele ei sentimente calde, sensibile si iubitoare, cu care fusese ea ursita inca de la nastere.

Baiatul avusese parte de felurite alte incercari, el fiind inca din feciorelnica lui tinerete iubit si foarte adorat de o doamna celebra a urbei, de unde vazuse el pentru prima data, lumina zilei.

Doamna indragostita acaparant de el ii oferise vremelnic, tot ceea ce isi doresc fiintele banale ale pamantului, confortul material si trupesc, linistea amagitoare a inavutirii rapide, uitarea gravisima dar nepasatoare a spiritului si deprinderea manevrarii cu abilitate a ascunzisului, ea fiind o doamna foarte eleganta, frumoasa dar si maritata cu un sot puternic si influent.

Femeia adulterina era inalta, dreapta, cu pieptul sageata si avea soldurile destinse in forma aripilor batande ale fluturilor, parul rosu vapaie prins in doua cocuri suprapuse si cochete, ochii pisicosi si verzi, calatori grabiti spre itinerariul irezistibil al seductiei, gura rotunjoara si cu buze infoiate, bosumflate si rujate permanent in culorile aprinse ale sangelui si al ranilor nepansate, pe care ea le oferise in dar mai multor tineri aratosi, de-a lungul timpului.

Piaţeta - Cap.5.

PIAŢETA

Cap.5.

El ramasese statuie tintuita in adancul privirii ei albastre care ii expunea succesiv cele mai felurite picturi marine, trecandu-l prin furtuni nervoase, plimbandu-l apoi lin pe marea calma si infinita, leganandu-l pe valurile venite pe rand, unul cate unul, din orizonturile indepartate ale fetei morgana si parcurgand astfel mai multe ceasuri tot privind-o, trecand fara sa mai observe prin zeci de orase si sate, munti si campii, anotimpuri si fenomene ale naturii, si-a luat curajul in propriile maini si i s-a adresat fetei, gasindu-si cu mare, mare greutate, atat glasul ascuns undeva in adancul inimii, cat si naturaletea necesara unei intrebari banale.

Ea deja simtise inaintea lui fatalitatea momentului, subconstientul ei trezind-o cu promptitudinea aplicata numai oamenilor alesi si trimitandu-i cu viteza anilor parcursi de lumina o alerta fulgeratoare, rosie si datatoare de fiori, a inimilor care bat innebunite, panicate de teama necunoscutului dar si a curiozitatii.

Raspunsurile ei alunecau tangential pe langa auzul baiatului pe rand, una dupa cealalta, tinand ritmul intrebarilor lui, nespunand si nelamurind insa nimic, raspunsuri bizare si anapoda, carora baiatul nu le cuprindea sensurile si care se transpuneau in labirinturi ale misterelor intortocheate, umbroase si necalcate.

Aceasta fata de fapt prin eschive instinctuale, cauta sa duca cat mai departe o realitate de care se temea, a prezentului ei static si nemultumit, nedorind sa-i dezvaluie baiatului din fata ei, frumosul care avea ochii negri, migdalati si electrizanti, parul rotocoale invartite si colorate in toate nuantele grotelor montane, cu un trup crescut magic in armonia muschilor rotunjiti de vigoare si de virilitate si atunci, ea a decis sa pastreze secretul adevaratelor motive ale calatoriilor ei zilnice in trenul obosit si lancezit, anume faptul ca acolo in tren era casa ei de ceva timp, locul unde ea isi scurgea clipele si momentele traiului, ca acolo si doar acolo ea isi gasise refugiul impotriva inutilitatii ei pe pamant.

Ce nu stia fata aceasta nenorocoasa era ca, amandoi erau siamezi in acesta situatie dramatica a vietilor lor si nestiind cum sa-si devoaleze unul celuilalt aceasta realitate, nedorind niciunul trezirea brusca a sperieturii, urmata de fuga sau respingere, au decis privindu-se in profunzimea sufletelor lor, sa permita ochilor si privirilor graitoare, sa-si spuna singure tot adevarul.

Piaţeta - Cap.4.

PIAŢETA

Cap.4.

Bucuria trezirilor matinale, privirea cu ochi senini aruncata spre fereastra luminii, catre cerul lor azuriu, asezati unul langa altul sau unul in bratele celuilat, cu surasuri ivite singure, ghiduse si zbenguite, cu mangaieri tandre si cautatoare, faceau parte dintr-un ritualul cotidian, instalat trainic si peren intre cei doi indragostiti, oameni decisi sa-si fericeasca impreuna toate clipele vietii.

Pentru cei doi, norii negri disparusera undeva in neantul nevazut si neresimtit, eliberandu-le sufletele si linistindu-le cascadele interioare, transformandu-le inopinat in ape line, limpezi, unduitoare si plimbatoare de sentimente alese.

Se mutasera de curand in acea camaruta a iubirilor eterne unde propietarul, om la vreo 60 de ani, cu par putin, cu ochi mici si cenusii, slab, desirat si cu maini lungi atarnate, ii pasuise cu intelegere pentru plata chiriei, pana ce aveau sa se organizeze in vreun fel, la un moment dat.

Chiria nu era mare, undeva la 30 petale pe luna dar ei, cuprinsi mult prea puternic de pasionala lor poveste de amor, amanasera si tot amanasera, neplacuta clipa in care vor fi nevoiti sa-ai abandoneze magneticele imbratisari, calde si suave si sa paraseasca minunatul lor areal al fericirii, patrunzand din nou in amestecul rece al multimii, in cautare de venituri pentru traiul minimal, pe care si-l propusesera.

Camaruta lor avea aerul rece, umed si inecacios dar ei respirau numai unul pentru celalalt, simtindu-si doar miresmele proprii, ametitoare si nu bagau in seama, nici zugraveala veche cu crapaturi brazdate haotic, nici dusumeaua ondulata si zbarcita de trecerea nemiloasa a timpului, nici mobilierul abia existent, o masa miscatoare cu doua scaune modeste, revopsite si reparate de prea multe ori dar si un pat mare, alb, regesc pentru ei si pentru intalnirile lor, un pat al dansurilor africane si al ritmurilor nebune, sacadate si tresaltate.

Piaţeta - Cap.3.

PIAŢETA

Cap.3.

Camaruta din piateta veche a orasului inghetat de timp gazduia de ceva vreme armonia astrilor reuniti sus pe cerurile nocturne si infinite ale universului, lumina orbitoare a artificiilor zburatoare si veselia gingasa a copiilor, cu inocenta si gingasia lor dintotdeauna.

Acolo se infiripase optimismul vigorant al diminetilor vietii, impletit cu bucuria de a inainta fara remuscari sau regrete pe calea misterelor necunoscutului si in orice directie si-ar fi indreptat ei gandurile, acelasi loc magic, cel al fericirii si al zambetelor depline, ii astepta cu mult calm.

Baiatul care avea ochii migdalati, negri si sfredelitori, cu o privire adanca, imposibil de sustinut la intalnirea intensitatii ei, resuscitase ireversibil trairile lor, salvand astfel de la agonie doua suflete paralizate de puterea teribila a esecului in viata.

Pe fata o intalnise intr-un tren, tren lent si deslanat al destinului, unde in atmosfera gri-cenusie a traiului pe pamant, se incrucisasera intamplator in amaraciunile lor, in disperarea ce stapanea fiintele lor, in ratacirile triste, adevarate peregrinari pe aleile tenebroase ale vietii lor atat de terne.

In trenul destinului, el a zarit aceasta fata si a resimtit pe loc neegalul atractiei la vederea ei, o fiinta plutitoare si purtatoare de aura a iubirii iar ochii lui negri s-au napustit cu foame si cu sete asupra ei, coplesind-o cu mangaieri de admiratie si curiozitate iscata instantaneu.

Ea a simtit fiorul privirii lui care ii cuprinsese total si neasteptat intreaga fiinta si automat, fara premeditare, a infruntat curajoasa negrul absolut si penetrant al ochilor lui, diluand cu albastrul ei senin sangele curgator prin venele baiatului, mult, foarte mult, pana aproape de starea ireala a lesinului absolut.

Ochi in ochi ei au calatorit ore in sir, niciunul neindraznid sa-si mute privirile lipite si adormite una in bratele celeilate, care acum se odihneau, dupa atatia ani de chin si suferinta, caci isi gasisera in sfarsit patul moale al dragostei, al uitarii amagirilor si dezamagirilor viclene si usturatoare ale unor alti pasageri trecuti prin trenul vietilor lor.